În speranţa că de acum sunt “back in business” pentru cel puţin un an, vă pot spune că revin pe blog în ritm de fanfară şi pe un covor roşu, dar putin decolorat din cauza soarelui.
Am lipsit ceva timp, mi s-au întamplat câteva lucruri, unele demne de a fi povestite, altele menite a fi uitate sau puse deoparte.
Mi-a fost dor de “blogging”, de tastat altceva decat cifre şi de intins gânduri pe un format A4.
Din păcate nu am încă net acasă, dar mi-am tras o pilă la muncă şi o să încerc să public măcar un articol pe zi folosind pila respectivă .
So... ce s-a mai întâmplat în timpul absenţei? Păi m-am acomodat cât de cât la noul loc de muncă (deşi salcia e în renovare, atmosfera e cât se poate de plăcută şi încă sunt în stadiul în care mă urc în maşină dimineaţa şi mă duc cu plăcere la muncă).
Acolo, toată lumea e stresată, toţi pădurarii caută sinonime cuvintelor deja prea bine folosite, doar pentru a simţi că au încă autoritate şi pot pune beţe în roatele mult prea rulate ale vrăbiuţelor ce se consumă prea mult pentru o cauză de mult pierdută.
Am observat că în momentul în care o problemă depăşeşte capacitatea de înţelegere a vreunui pădurar, înseamnă că e greşită şi trebuie reformulată, reconspectată, reanalizată.
Nu cred că e o problemă ce se limiteaza la salcia mea, ci în general pădurarii din Romanica tind să “rejecteze” (un cuvânt care mi-a produs milioane de nervi, fiind rostit de 14 ori în fiecare zi de către o “profesoară” capabilă de a duce un curs la bun sfârşit) tot ceea ce nu înţeleg, orice e prea nou pentru pânzele de păianjen din creierul lor şi orice tinde să fie formulat într-un mod mai eficient decât ar fi fost, ieşind din mintea mumificată a unor persoane mult prea calificate pentru înţelegerea noastră.
O să încerc să nu mă plâng prea mult în privinţa pădurarilor ce ne conduc livezile, pentru că aş repeta chestii care ne frământă de prea mult timp şi care nu se vor schimba în curând.
Dacă mă întrebaţi de sănătate, vă voi răspunde cu un “bine” sincer şi la obiect, lăsând la o parte o mică febră musculară şi o răceală care nu vrea să mă lase singur de ceva timp încoace.
De plimbat m-am plimbat un pic şi voi argumenta cu nişte poze în articolele ce vor urma.
Cu riscul de a mă transforma într-un blogger supărat pe sistem şi dornic de rebeliune, o să revin la subiectul asupririi tiranilor ce ocupă funcţiile de pădurari în ţărişoara noastră, dar poate mai târziu.
Pe moment “it’s good to be back” şi abia aştept să reintru în pâinea proaspăt scoasă din cuptorul ce se numeşte Internet :P
