Am primit cadou de la Iepuras o leapsa in care scopul este sa descrii cei mai importanti 10 oameni din viata ta prin 10 cuvinte, cele 10 cuvinte nu trebuie sa contina nume ...
So ... here goes nothing >
La Sfinţeşti să trăieşti !
Anul acesta, Iepuraşul mi-a adus, în afară de neşte şosete şi chiloţi :), o plimbare la Sfinţeşti, jud. Teleorman, locul unde se termină Internetul, televiziunea prin cablu şi apa potabilă.
Urmează dovezile :P , poze cu drumul şi prieteniile pe care le-am legat pe acolea :) :
The Board Room >
The Chairman > Fluturaş
PR Department >
The Stock Holders >
Advertising Department >
Şedinţa a luat sfârşit în momentul în care vecinul a început să-şi spele maşina pe ritmul muzicii lui Vali Vijelie ...
În drum spre casă am trecut prin comuna Buzescu unde lumea trăia în corturi, case de chirpici şi paie, iar Guţă şi Adrian ză Uandăr erau sponsorizaţi de către UNICEF :
În drum spre casă totul a revenit la normal >
There's no place like home .
Click to enlarge.
Urmează dovezile :P , poze cu drumul şi prieteniile pe care le-am legat pe acolea :) :
The Board Room >
The Chairman > Fluturaş
PR Department >
The Stock Holders >
Advertising Department >
Şedinţa a luat sfârşit în momentul în care vecinul a început să-şi spele maşina pe ritmul muzicii lui Vali Vijelie ...
În drum spre casă am trecut prin comuna Buzescu unde lumea trăia în corturi, case de chirpici şi paie, iar Guţă şi Adrian ză Uandăr erau sponsorizaţi de către UNICEF :
În drum spre casă totul a revenit la normal >
There's no place like home .
Click to enlarge.
Twice upon a time .
După ce s-a despărţit de Tristan, Năsuc şi-a continuat călătoria. A ajuns la intrarea într-o pădure fermecată ... deodată o mulţime de animale ieşeau din pădure fugind parcă îngrozite de ceva ... a oprit o veveriţă :
- Hei ! De ce fugiţi aşa ?
- Dă-mi drumul mă, eşti nebun ?!!! Iar a venit proasta aia de Albă ca Zăpada să ne cânte ... e vrăjitoare frate, de fiecare dată când ne cânta suntem hipnotizaţi şi ne pune să-i facem curat în toată casa, să-i facem mâncare ... futui mama măsii de jegoasă !
Năsuc nu putea să creadă că o prinţesă putea face asemenea lucruri diabolice . S-a avântat în pădure ... urmând glasul îmbietor al fetei, dar cu cât se apropia de sunet cu atât acesta se îngroşa, răguşea şi parcă îi bărbierea timpanul cu briciul. Se lupta cu sine dar nu reuşea să se oprească, parcă era un magnet ... Deodată cântecul s-a oprit , Năsuc uitându-se printr-un tufiş a reuşit să observe sursa sunetului oribil ... era Ludovic Orban care încerca să strângă cât mai multe semnături pentru campanie. Pe lângă el erau o grămadă de animale care împărţeau fluturaşi şi scandau : ORBAN LA EUROVISION !!! M**E MOGA !!! .
Profitând de momentul în care soprana îşi masa corzile vocale cu ouă crude şi pastramă de oaie ...Năsuc a zbughit-o .
Obosit de la alergătura trasă şi speriat de vrăjitoarea cea cântăcioasă îmbrăcată în blană de prinţesă, s-a oprit lângă un lac să se răcorească . Degeaba ... , lacul era îngheţat ... călătoria asta începuse să fie o prea mare povară pentru Năsuc al nostru .
S-a odihnit şi a dat să meargă mai departe în căutarea unui izvor sau pârâu pentru a-şi potoli setea . La un moment dat auzi pe cineva plângând : "Doamne ce prost am fost :((((((( , de ce m-am lăsat păcălit bagami-aşşşşşşş !!! :(((( ". Cu puţină teamă s-a dus să vadă cine plângea ... era un urs care stătea cu fundul în lacul îngheţat.
- Ce s-a întâmplat bre ?
- Uite măi bursucule, am făcut un pariu cu curva aia de vulpe că o bat la Popa Prostu' şi pedeapsa a fost să aştept cu curu' în lac să văd dacă mă cac cuburi de gheaţă . M-a păcălit :((( , a trişat la cărţi .
- Lasă măi ursule , stai liniştit că încerc eu să te ajut ... Gata am găsit ! Închide ochii ..... Acum deschide-i !
Ursul când a deschis ochii s-a speriat atât de tare încât a sărit cât colo din lac.
- Aaaaaaaaaaa ! Aoleo mamă !!! Băi bursucule , tu eşti nebun? Dacă făceam dracu infarct ... pfff...
Nu puteai să mă atenţionezi înainte că-mi arăţi o poză cu Nikita, oricum mă speriam .....
- Hai măi ursule, măcar te-am scăpat ... acum ia tu poza asta şi când o veni vulpea să o pui pe apă, când o să se uite să-şi aranjeze pletele o să aibă o surpriză :D
- Hehehe, mulţumesc bursucule, uite drept mulţumire ia vibratorul asta, poate îţi va fi de ajutor în călătoria ta .
Năsuc îi mulţumi şi plecă mai departe ...
După multe hectare de pădure ... se opri lângă un stejar să tragă un pui de somn .
- I-auite fă un bursuc :)) , ce faţă are :)) ... Shhh, nu-l trezi , ia-l uşor în braţe să-l punem la cazan hehehe.
- Aşaaaaa ... o gheară de gâină, o flegmă de senator, 100 de grame de gaz, ceară din ureche de furnică şi.... o inimă de bursuc . Opa ! Bahmuţeanco , vezi că se trezeşte bursucu' dă-i cu ceva în cap repede !
- Aoleoo, stai nu da .... staţi mă vrăjitoarelor ... poate ajungem la un acord ...
- Ha ! Ce ai putea să ne dai tu ... un bursuc amărât!
- Uite ... dacă îmi daţi drumul vă aduc un ochi de leu !
Vrăjitoarele şuşoteau : Îl crezi pe ăsta ? Să-l lăsăm? / Lasă că oprim o bucată de blană de-a lui şi dacă nu se întoarce îl găsim noi ;)
- Bine bursucule, îţi dăm drumul , dar ai la dispoziţie 3 zile să ne aduci ochiul .
- Perfect, uitaţi până atunci luaţi virbratorul ăsta să nu vă plictisiţi :)
Zis şi făcut, vrăjitoarele au luat vibratorul iar Năsuc a fugit în căutarea unui leu cu un ochi în plus .
Trecuseră 2 zile şi încă nu găsise un leu ... s-a trântit lângă o căsuţă şi a aţipit.
Când s-a trezit în spatele lui se formase o coadă de vreo 30 de animale . Căsuţa se pare că era un Club al pensionarilor veterani de război . S-a ridicat şi a început să analizeze pensionarii când a văzut un leu plin de decoraţii susţinător al lui Iliescu .
- Leule ! Am o mare problemă şi am nevoie de ochiul tău de sticlă ... ce zici, facem un târg?
- Cum să-ţi dau ochiul bursucule ... mai am o rezervă dar e de lemn şi mă stresează aşchiile alea ... Uite ţi-l dau, dar mi-l aduci înapoi în 2 zile, pentru că atât stau aici la coadă, plus o bucată de friptură apetisantă .
- De acord, ne vedem în două zile leule ;)
Năsuc luă ochiul şi fugi către vrăjitoare ...
The adventures of Năsuc will be continued after the Easter Holliday :) , stay tuned :)
Shaddap Your Face !
Una din melodiile mele preferate :), din perioada in care sicilienii erau "la moda" in US, toata lumea le iubea accentul iar Joe Dolce a profitat de respectiva perioada si a scos acest hit foarte popular care e ca un microb ce se instaleaza pe creier si nu mai vrea sa plece :)
Acum fiindca sunteti familiari cu melodia poftiti interpretarea geniala a domnului Samuel L. Jackson invitat la emisiunea lui Jonathan Ross >
Acum fiindca sunteti familiari cu melodia poftiti interpretarea geniala a domnului Samuel L. Jackson invitat la emisiunea lui Jonathan Ross >
We're moving on up!
Gata , ma mut din corcodus, de pe 02.05.
Am scapat de ore suplimentare fara motivatie, neplatite si inutile ... dar cine stie peste ce dau acolo ... hmmm ?!?
Programul e program, scap mai devreme dar ma si trezesc mai devreme. O sa vina alte cheltuieli, dar sper sa fie mai bine.
Sper sa nu am motive sa scriu vreun articol in care ma plang de viitorul job ... :
Once upon a time ...
A fost odată ca niciodată, un bursuc cu poftă de viaţă şi ciorbă de burtă. Toată lumea îi spunea Năsuc, pentru că avea un simţ dezvoltat al mirosului . Salvase câteva vieţi depistând toalete care erau înfundate sau care ajunseseră la capacitatea maximă. Era sufletul pădurii, jucăuş, plin de vitalitate fiind consumator de VitaMax; Prigat Activ era interzis în magazinul de la stejarul nr. 7 colţ cu tufa lui Mocirlă (porcuşorul care îşi deschisese un depozit de materiale de construcţii).
Într-o zi , Năsuc şi-a dat seama că nimic nu mai era nou pentru el în pădure, totul era mirosit deja, vecinii aveau fiecare câte un pre-infarct, la cârciumă nu avea voie să mai intre de la nefericita experienţă cu băţul de chibrit şi fasolea mâncată în cursul respectivei zile de Marţi 13.
S-a hotărât să plece într-o călătorie de cunoaştere de sine şi maturizare . Avea la el doar o pereche de chiloţi, 150 de euro şi o cameră de filmat fără încărcător ... a urmat un miros de prăjituri proaspete până într-o pădure întunecată, plină de ceaţă şi mister. Cu părul zbârlit pe spinare păşea încet înspre sursa mirosului apetisant ... simţea că se apropie ... " Sigur după copacul asta sunt :) ............... Aaaaaaaaaaaaa ????????!!?!!!!!!! ... Scufiţo ce paştele mătii faci ??? Scoală de pe lup imediat !!!!! Aoleoo, dacă aude bunica ce faci tu pe aici ..... Hai ia dă prăjiturile alea încoa' dacă vrei să-mi ţin gura ! " .
Uimit de preacurvia Scufiţei Roşii, a plecat mai departe încercând să-şi şteargă din memorie imaginea oribilă cu părul de pe curul lupului . Ajuns la poalele unui munte a văzut o căsuţă, frumoasă, cu fum ieşind pe horn şi un gărduleţ alb înconjurând-o. S-a apropiat uşor şi s-a uitat pe geam curios să vadă cine locuia acolo . Pe perete stăteau atârnate 3 poze cu urşi, iar sub fiecare poză scria : Irinel, Monica şi proprietar de Bentley . Deodată s-a deschis uşa la sufragerie şi o fetiţă cu nişte bucle blonde se îndrepta spre masă, unde erau aşezate 3 farfurii de lasagna . După privirea vinovată a fetiţei, Năsuc şi-a dat seama că ceva era în neregulă .
- Hei fetiţo , e casa ta asta ?
- Ca m.m. vrei mă bursuc prost, taci în g.m. şi mişcă-ţi curu în pădure .
- A ... da ? Bine ... ; Alo : 112? Da doamnă aveţi o intrare prin efracţie la vila Frunzăreanu, e o curvă acolo care scuipă în lasagna oamenilor ! ; Hehehehehe .
Năsuc s-a ascuns după un tufiş şi a folosit ultimele baterii ale camerei filmând cum fetiţa cu suflet de matroană şi-o lua pe cocoasă de la mascaţi , primind cadou 5 ani de studii la Jilava.
Năsuc al nostru şi-a continuat călătoria urcând în vârful muntelui ... era un frig de crăpau pietrele, Năsuc nu se simţea prea bine, nu scapa de constipatie neam . La un moment dat a văzut o lumină în depărtare ... a fugit către ea ... parcă simţea deja căldura unui foc liniştitor ... s-a apropiat de intrarea în peşteră şi a văzut sursa luminiţei . Un bou se juca cu laserul pe nişte desene aiurea, cu mamuţi şi tot felul de prostii insignifiante, zgâriate pe pereţii peşterii.
- De ce eşti prost mă , eu chiar credeam că ai şi tu un foc aici să mă încălzesc ... pfff ; Cum te cheamă ?
- Tristan .
- Ce-i cu barba aia pe tine, zici că ai stat 7 ani în Tibet :)) .
I se făcu milă lui Năsuc de urâtul din peşteră şi îi dărui o prăjitură . Tristan văzând sufletul mare al bursucului îi dărui în schimb un blowjob, pentru noroc. Cei doi s-au deconectat usor, nimeni nu vroia sa iasa din povestea asta cu fracturi, şi au plecat pe drumuri diferite.
Fiţi pe fază pentru noi aventuri ale lui Năsuc .... în curând la Telenciclopedia .
Ceva cu "?" la sfârşit .
Ce legătură are Iepuraşul de Paşte cu Învierea lui Hristos ? Era vreun iepuraş sub cruce care aduna ouă şi le arunca după romani?
Lasate la Marinat 2
Ce-mi place cel mai mult este ca majoritatea au oglinzile trase, doamne fereste sa nu fie zgariate :))
Meet the Twins
Meet the Twins
Becul de 100 şi muza
Există momente când degetele parcă scriu singure, cuvintele se plimbă în faţa ta şi formează fraze la care nu te gândeai acum o milisecundă, ai putea să închizi ochii şi să te laşi în voia degetelor care parcă au pus stăpânire pe tine.
Deschizi ochii, scanezi literele care au desluşit puzzle-ul din mintea ta, faci corecturile de rigoare, zâmbeşti, apeşi publicare şi îmbrăţişezi comentariile.
Te declari mulţumit de tastele pe care şi-au lăsat amprentele degetele tale atât de silitoare, le dai o perioadă de repaus şi le descătuşezi iarăşi ... publici articol după articol ... te declari blogger şi încerci să-ţi dai seama cum a ajuns ăla din Gabon pe blogul tău.
Încerci să nu exagerezi şi iei o pauză pentru a nu da crezare acelui om care a spus - mai bine mai puţin şi de calitate, decât mult şi deplorabil - .
A venit timpul pentru un nou articol ... îţi trosneşti degetele şi aştepţi ... nimic ... nici o mişcare . Eee poate nu s-au dezmorţit încă ... le speli, le masezi, le bagi în buzunar la căldurică ... degeaba .
Ok, asta e ... poate nu mai pot şi ele săracele, nu-i nimic, creierul funcţionează ... şi te strofoci să găseşti un subiect incitant, plin de farmec, demn de laude şi de comentat ... useless. Deschizi geamul, admiri mişcările în slow motion ale norilor, simţi briza cum îţi mângâie faţa, aprinzi o ţigare pentru a fi în ton cu atmosfera şi te asezi în faţa tastaturii .
Iar idioţi? ...... nu merge; politică? ... răsuflat; bancuri? .... no more copy - paste. Nimic nu vrea scris, nimic nu îţi pare destul de interesant şi aştepţi să intre cineva pe uşă care să îţi declanşeze cascada ideilor ce stau pe marginea creierului aşteptând să fie îmbrâncite. Te mai uiţi din când în când deasupra capului în căutarea unui bec aprins ... un neon ... o rază de soare măcar .
Te laşi pagubaş, închizi blogul şi te resemnezi .......................................................
Simpaticul, Mafia si Celofanul
PS: Acel Cielo stă acolo de aprox. 5 luni, cu celofanul poziţionat strategic, fiind acel "je ne sais qoi" adus maşinii de către proprietar.
Dacă frecaţi încheietura mâinii de poză puteţi mirosi duhoarea care ţâşnea din ochii publicului sus-pozat, care mai avea puţin şi mă scotea pe geam de guler " De ce faci mah poză la maşina ă?".
Yet another dream.
M-am trezit visând o situaţie care imi pare cunoscută, probabil am mai vazut-o în vreun film ceva ... oricum se pare că acumulez prea multe porcării în creieraşul asta al meu ;) .
Eram cu Adi într-o maşină (da bre, te-am visat .. stai liniştit, nu e nimic dirty :P ), stăteam de vorbă despre idei de poze, cum să o mai schingiuim pe Sabina şi alte alea. La un moment dat am ieşit afară pentru a sta de vorbă cu bunicul lui Adi, care semăna incredibil cu un maestru de arte marţiale chinez .... anyway... discutam despre încălzirea globală şi incompetenţa lui Bush, când am observat un nor de praf şi steluţe albastru închis care îi înconjurase capul lui Adi . A survolat un pic şi apoi a dispărut, parcă intrase în el ... în câteva secunde a început să tremure tot, parcă avea spasme ... am fugit înspre el, am deschis uşa, l-am luat în braţe cu gândul sa-l duc la spital şi l-am auzit pe tataia strigând : "Nu-l atingeeee ! ".
L-am lăsat pe trotuar şi am început să mă simt ameţit dintr-o dată ... Adi rămâsese inconştient, mă uitam la el când am simţit un fior rece pe şira spinării ... muşchii s-au blocat (într-o poziţie destul de secsy, dacă îmi permite-ţi să adaug :P ), buzele îmi tremurau încet... . M-am prabuşit la pământ cutremurat de ceva ce părea electroşoc ... imaginile începeau să devină din ce în ce mai vage ... am simţit mâna cuiva pe umărul meu ... era bătrânul . Mi-am dat seama că vroia să mă salveze cu riscul pierderii propriei vieţi.
A încercat să fugă, dar n-am vrut să îl las să se sacrifice pentru mine ... am fugit după el, l-am prins de mână şi instantaneu m-am izbit de asfalt ... simţeam 1000 de ace care mă împungeau în ochi, ciocane care îmi loveau pieptul şi pene de porumbel care mă gâdilau în dos .
Mi-am dat seama că aici se termină ... îmi acceptasem soarta când în faţa mea a apărut din senin o pisică neagră ... se uita cu ochi blânzi la mine ... fără să ma gândesc de 2 ori, i-am tras o palmă peste ochi , m-am dezmeticit , l-am luat pe Adi, pe Mr. Chu şi am fugit înspre scară .
În timp ce fugeam m-am uitat în spate şi am vazut cum alerga pisica disperată după noi . A reuşit tataia într-un final să descuie uşa de la scară şi am intrat exact în momentul în care pisica intra în faza de spasme .
Am rasuflat uşuraţi ...
M-am uitat la Adi ... el se uita la mine ... şi mi-a spus : " Ce dreaq bă Ionuţe, ne-au batut fetele la canastă ?!?!!!!!?!!!! " .
M-am trezit în pat, am admirat tavanul preţ de 3 secunde, m-am întors pe o parte şi am dormit cu băşini regale.
Lasate la marinat...
Dupa un subiect abordat initial de un Iesean suparat, iata masinile "puse la dospit" din Constanta.
Mai stii, poate in 2,3 ani o sa iasa din "cocoon" transformandu-se in Land Rover-uri :) .
To be continued ...
Time to appreciate
I used to think I was safe, safe from all the pain, hurt, illness, death and dissapointment in the world.As time flew by everything started moving closer to me, death was all around me, through friends, some of them even youger than me, people died of diseases that they only heard about a month before the end, people that seemed in perfect health, and I couldn't help but think I was so lucky to have my health.
I wonder if I am too lucky? No matter what ... I still am greatfull for what I have, feel and smile about.
The moment I realised I was so lucky was this morning. A woman came into my office, she seemed devastated, heart-broken and lost in her tears.
I asked her to come in and have a seat. She was humble and could hardly walk from the pain in her soul . The firm I work with has a patronage contract for people in need of financial support. So she came here for help ... I thought she was part of some corporation that specializes in getting money from kind-hearted suckers, 'cause I'm used to that kind of shit, especially when I'm assaulted everyday by people who just happen to be building a church near by . I looked at her and asked her what was wrong ... she burst in tears and told me that she had H.I.V and that her daughter had a stroke, I watched her tears and my heart started melting, she said that she needed to disconnect her daughter from the machines at the hospital and take her home ... the operation was about 25 lei's worth, she only had 5 ...
I looked in my wallet ... 30 lei. She stared towards the floor and her tears wet her clothes harder than rain . I gave her 20 and apologized that it was all I could do for her ... she felt ashamed and wiped her tears off ... she thanked me and walked away slowly.
I sat down on my chair thinking about those tears on and on . I felt her pain and at the same time I was ashamed for felling happy, happy that I'm so lucky not to be in a situation as hers.
I looked at my life and realised how wonderfull it is, I promised I would try to keep it this way as much as I can .
Maybe she smiled thinking that she suckered another one today, maybe she was a good actress, good enough to fool me ... but as long as she made me appreciate my life more, it wasn't in vain.
Evoluam ...
Au inceput sa se miste lucrurile si pe bloguletul meu :) , nu te numesti blogger cu adevarat pana nu te-a vizitat cineva din Gabon :P :DJust another day ...
Mă trezesc cu greu, mă spăl pe ochi, dinţi şi alte extremităţi ... beau cafeaua, mă urc în maşină şi plec spre o nouă zi în corcoduş.
Ajung leşinat de oboseală ... dau 5.000 unei jucătoare de rişcă dar care ştie şi barbut ... mă aşez la birou şi mă apuc de treabă : mă uit în jur, deschid explorer-ul, încep să brausuiesc pagini şi bloage şi mă uit pe pereţi.
Aştept inspiraţia pentru că altceva n-am ce face , mă uit la ceas : 09:30 , offf a trecut doar o jumătate de oră ...
Mai pun un articol pe blog, bun sau prost, trece timpul, il public pe blogoree si astept minusurile :) . Mă duc din oră în oră la ţigare încercând să înnec minutele în fum.
Se face 15 : 00 , mai e puţin, încă 2 ore şi plec ... mai verific blogul, forumuri, mai trag un spider solitaire şi încet încet trece timpul .
În sfârşit se face 16 : 30 , mă pregătesc să plec, îmi planific restul zilei şi bat din picior nerăbdător . Verific numărul 0 de la commenturi o ultimă dată :) şi dau să plec ... când sună telefonul ... cine e ? Proprietarul livezii bineînţeles : " Ionuţe, să mă aştepţi sus că avem o grămadă de treabă! ... Eu : Păi nu le puteţi lăsa pe birou, le fac mâine dimineaţă? El : Nu că e urgent! .............."
Iau o bucată de lemn, o bag între dinţi şi strâng tare ... doar ca să nu mă descarc pe faţa lui când o veni. Mai fumez o ţigare, mă calmez şi îmi aştept evidenta soartă când lucrezi în livada altuia ;) .
Ajung la 20:00 acasă, pentru că normal... iar am stat 10 ore în corcoduş pentru a trimite un mail de căcat sau nu ştiu ce rahat de adresă care ar fi putut fi făcută de 247 de ori între 9 şi 17 când am frecat blogul prin scroll de 28 de ori.
Îmi deschid o bere, mă uit la un meci, mă trântesc în pat şi aştept o nouă zi plină de "excitement and adventure" ;)
Barbut in parcare...
Când am coborât din maşină azi dimineaţă, la poalele corcoduşului, m-a acostat o domnişoară care semăna foarte mult cu cea din imagine. Se uita la mine cu ochii ei mari si negri, mă analiza, a observat că nu o bag în seamă si a spus :- Nu-mi dai şi mie 1.000 de lei nene?
Am încuiat maşina şi vroiam să plec ... dar din nu ştiu ce motiv m-am răzgândit... m-am săturat să le tot dau ştiind că îi aşteaptă burtoşii şi jarlele acasă, să vadă caţi bani au strâns azi stând pe bucile alea păroase şi trimiţând copii la "produs".
M-am întors la ea şi am întrebat-o "Eşti sigură că doar 1.000 de lei vrei?" .
Mi-a răspuns rapid şi fără să ezite :
- Păi oricum fac o grămadă până la intrare în Kaufland.
I-am dat 5.000 şi am plecat ... "Auzi nene? Ştii că io ştiu să joc rişca şi barbut?".
"Nu ştiam :). Vezi că nu-i bine să joci pe bani." moralist cum mă ştiţi :P .
- Le iau banii la toţi copii din parcare :D . Dar doar rişca joc, barbut nu joc.
Gândindu-mă că nu-i bine să joci barbut şi tot felul de chestii pe care le-ar fi spus şi unul de 60 de ani, m-am trezit aproape să o provoc la "una mică" , oricum cred că avea mai mulţi bani decât mine. M-am retras în colţul meu şi mă pregăteam să scot zarurile din torpedou când a venit jegoasa aia de conştiinţă şi mi-a tras o scândură peste ochi ... când m-am trezit din comă, m-am apropiat de ea şi i-am spus : "Vezi că nu e bine să joci barbut, la un moment dat rămâi fără noroc şi în acelaşi timp fără bani în buzunar :) ", vorbeam din proprie experienţă :D .
S-a depărtat, am plecat şi eu spre birou ... dezamăgit că nu mi-am luat cei 5.000 înapoi prin anii de experienţă în mişcarea mâinii stângi :P , dar a strigat după mine :
- Stai liniştit nene! Nu o să joc barbut ... că numai băieţii dau din mână aşa !!! (m-am liniştit, am mai salvat un copil de la drogul barbutului astăzi ... My work here is done! )
In completare...
Razbunarea Sabinei - The making of .În completarea articolului lui Adi, am venit cu pozele mele mai de proastă calitate, dar cel puţin puteţi observa că sângele nu era adevărat , pe bune ... era .... hai lasă ca-i divulg secretele :)
Şi da, în caz ca vă întrebaţi, mi-am luat-o în drum spre casă pentru ca nu eram destul de "mort" pentru ea auzi !?!?!??? :P:))
Raindrops
Am cazut într-o stare de tot rahatul ... afară întunecat, în corcoduş o lumină slabă de-ţi vine sa hibernezi până la salariu, ploaia vine uşor şi încet peste praful de pe bloguri şi totul devine anost.
Probabil am râs prea mult aseară la canastă, iar acum trebuie să recuperez prin nervi şi pleoştirea feţei. Când mă îndreptam spre corcoduş azi dimineaţă, îmi venea să opresc să cumpăr un fierăstrău şi să mă apuc de treabă, dar mi-a fost distrasă atenţia de ploaia maruntă care îmi umplea parbrizul şi care parcă îmi masa rinichii cu îndemânarea unui pensionar beat, bolnav de Parkinson. M-am tot plimbat pe "bloage" încercând sa scot un zâmbet de la faţa asta ..... useless.
Peste tot numai puţe care se plâng de faptul că toată lumea râde, numai ei nu ... , păsărici care zâmbesc numai pt a face în ciudă baieţilor tocmai amintiţi, analişti politici, copi-peistuitori şi rating hunters.
Mă enervează "acneeiştii" care se cred amuzanţi doar pentru că sunt dibaci în "copi-peist".Vrei să mă faci să râd cu adevărat?!!! Pune mâna şi tastează o replică a ta, a cuiva apropriat ţie ... ceva ce-ţi debitează mintea în momentul ăsta .... shit like that ... nu mai da vorba din blog în blog până când râde cineva la tine, sau de tine. Chiar ţii neapărat să rămâi la copy paste ? Atunci pune-ţi amprenta pe varianta ta, dacă mă faci să râd, înainte să văd video-ul/să citesc bancul, atunci meriţi tot respectul şi un locşor în blogroll.
Spuneam ca nu suntem originali deloc, tot timpul de plângem de căte ceva ... se pare că nu sunt cu nimic diferit, dar cel puţin încerc :) şi de fiecare dată argumentez asupra stării respective :P
Da ..., mă plâng dar nu de soarta mea şi nici intenţionat ... ploaia e de vină.
The clock is ticking
Maturam prin computer cand am dat de o poza din anul intai de facultate, pe vremea cand mergeam cu trenul, si am inceput sa dezgrop amintiri din gradina uitata in spatele livezii.Vorbesc de parca ar fi trecut 10 ani de atunci, dar mie asa mi se pare ... probabil unde m-am schimbat mai mult in astia 4-5 ani, dar totusi am speranta ca o particula din copilul zapacit de atunci a ramas in mine :) .
E ciudat cum intr-o zi timpul pare sa fi trecut intr-o clipita, iar in a doua sa para o eternitate. Ma mai plesneste cate o idee de genul ...... si nu mai am stare toata ziua .
Daca as putea alege o trecere lenta a timpului, oare as alege-o ?
Problema noastra este ca niciodata nu suntem multumiti.............. de noi, de situatia financiara, de situatia sentimentala, de familie, de casa, de articolele din magazin, de politicieni s.a.m.d .... asa ca avem de unde stii in ce perioada a vietii am vrea sa ramanem cel mai mult timp ? Pentru ca de griji nu scapi niciodata, ideal ar fi sa alegi perioada care iti daruieste cele mai putine griji si minute sau ore de stres.
Ne luptam pentru a evolua, ca apoi sa privim cu dor la momentele petrecute in lupta.
Tanjim la maturizare, ca apoi sa cautam "copilul" din noi .
Ne chinuim sa facem bani, doar ca sa zambim gandindu-ne la momentele cand nu aveam bani, dar nici atatea griji.
Meet Luke
Nume : Luke
Vârsta : 1 anişor
Jocul preferat : "ia-mi mingea din gură dacă poţi"
Descriere : mai curios decât o pisică, microbist înrăit (echipa preferată,
Steaua), viitor alpinist utilitar.
Aptitudini : şezi, culcat, îmbrăţişarea ursului, împroşcarea cu bale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)