Există momente când degetele parcă scriu singure, cuvintele se plimbă în faţa ta şi formează fraze la care nu te gândeai acum o milisecundă, ai putea să închizi ochii şi să te laşi în voia degetelor care parcă au pus stăpânire pe tine.
Deschizi ochii, scanezi literele care au desluşit puzzle-ul din mintea ta, faci corecturile de rigoare, zâmbeşti, apeşi publicare şi îmbrăţişezi comentariile.
Te declari mulţumit de tastele pe care şi-au lăsat amprentele degetele tale atât de silitoare, le dai o perioadă de repaus şi le descătuşezi iarăşi ... publici articol după articol ... te declari blogger şi încerci să-ţi dai seama cum a ajuns ăla din Gabon pe blogul tău.
Încerci să nu exagerezi şi iei o pauză pentru a nu da crezare acelui om care a spus - mai bine mai puţin şi de calitate, decât mult şi deplorabil - .
A venit timpul pentru un nou articol ... îţi trosneşti degetele şi aştepţi ... nimic ... nici o mişcare . Eee poate nu s-au dezmorţit încă ... le speli, le masezi, le bagi în buzunar la căldurică ... degeaba .
Ok, asta e ... poate nu mai pot şi ele săracele, nu-i nimic, creierul funcţionează ... şi te strofoci să găseşti un subiect incitant, plin de farmec, demn de laude şi de comentat ... useless. Deschizi geamul, admiri mişcările în slow motion ale norilor, simţi briza cum îţi mângâie faţa, aprinzi o ţigare pentru a fi în ton cu atmosfera şi te asezi în faţa tastaturii .
Iar idioţi? ...... nu merge; politică? ... răsuflat; bancuri? .... no more copy - paste. Nimic nu vrea scris, nimic nu îţi pare destul de interesant şi aştepţi să intre cineva pe uşă care să îţi declanşeze cascada ideilor ce stau pe marginea creierului aşteptând să fie îmbrâncite. Te mai uiţi din când în când deasupra capului în căutarea unui bec aprins ... un neon ... o rază de soare măcar .
Te laşi pagubaş, închizi blogul şi te resemnezi .......................................................
2 comentarii:
Muzele sunt cu toane, nu degetele :D
what a feeling...
Trimiteți un comentariu