După vreo 12 ore de muncă, mă uitam aseară la mirifica privelişte din corcoduşul meu (parcarea de la Kaufland), prima dată cand o vedeam goală şi parea destul de fragilă masinuţa mea fiind singurică între 20 de câini care mai de care cu probleme sentimentale, psihice, fizice s.a.m.d.
Trăgeam din ţigară cu setea unui rătăcit în Sahara în momentul în care am realizat asemănarea dintre câini şi oameni, atât de mult m-am mirat încât n-am putut opri intrarea cuvintelor "Teoria lui Dogwin" în creieru-mi mult prea fragil.
Erau despărţiţi în grupuri, câţiva mai singuratici pe ici pe colo (probabil EmO), dar în principiu erau aşezaţi în spaţiu după preferinţe. Vreo 4 stăteau tolăniţi cu burţile-n sus adulmecând iarba într-o stare de euforie inexplicabilă; alţi 2 se certau ca idioţii pe motive insignifiante şi au ţinut-o tot aşa până când s-au enervat şi au început să-şi îmbârlige dosurile; un al treilea privind lasciv la îmbârligătură, tot scotea argumente cum că un menage-a-trois îţi lărgeşte orizonturile sexuale şi alte bla bla bla-uri pe care nu le-am auzit din cauza unui filozof care făcea analiza psihologică fiecărui fir de praf care-i ştergea nasul. Îşi lătra dispreţul faţă de comunitatea din care a fost alungat pentru că se săturaseră de punctul lui de vedere şi astfel debita în câmp deschis fără pic de ruşine, probabil că nici nu m-a observat.
Priveam fascinat cum unul din ei încerca sa-mi spele bara pentru "10.000 nene", până când am auzit : "Hai Ionuţe să terminăm dreaq raportul ăsta că e 11 noaptea! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu