Once upon a time ...

A fost odată ca niciodată, un bursuc cu poftă de viaţă şi ciorbă de burtă. Toată lumea îi spunea Năsuc, pentru că avea un simţ dezvoltat al mirosului . Salvase câteva vieţi depistând toalete care erau înfundate sau care ajunseseră la capacitatea maximă. Era sufletul pădurii, jucăuş, plin de vitalitate fiind consumator de VitaMax; Prigat Activ era interzis în magazinul de la stejarul nr. 7 colţ cu tufa lui Mocirlă (porcuşorul care îşi deschisese un depozit de materiale de construcţii).
Într-o zi , Năsuc şi-a dat seama că nimic nu mai era nou pentru el în pădure, totul era mirosit deja, vecinii aveau fiecare câte un pre-infarct, la cârciumă nu avea voie să mai intre de la nefericita experienţă cu băţul de chibrit şi fasolea mâncată în cursul respectivei zile de Marţi 13.
S-a hotărât să plece într-o călătorie de cunoaştere de sine şi maturizare . Avea la el doar o pereche de chiloţi, 150 de euro şi o cameră de filmat fără încărcător ... a urmat un miros de prăjituri proaspete până într-o pădure întunecată, plină de ceaţă şi mister. Cu părul zbârlit pe spinare păşea încet înspre sursa mirosului apetisant ... simţea că se apropie ... " Sigur după copacul asta sunt :) ............... Aaaaaaaaaaaaa ????????!!?!!!!!!! ... Scufiţo ce paştele mătii faci ??? Scoală de pe lup imediat !!!!! Aoleoo, dacă aude bunica ce faci tu pe aici ..... Hai ia dă prăjiturile alea încoa' dacă vrei să-mi ţin gura ! " .
Uimit de preacurvia Scufiţei Roşii, a plecat mai departe încercând să-şi şteargă din memorie imaginea oribilă cu părul de pe curul lupului . Ajuns la poalele unui munte a văzut o căsuţă, frumoasă, cu fum ieşind pe horn şi un gărduleţ alb înconjurând-o. S-a apropiat uşor şi s-a uitat pe geam curios să vadă cine locuia acolo . Pe perete stăteau atârnate 3 poze cu urşi, iar sub fiecare poză scria : Irinel, Monica şi proprietar de Bentley . Deodată s-a deschis uşa la sufragerie şi o fetiţă cu nişte bucle blonde se îndrepta spre masă, unde erau aşezate 3 farfurii de lasagna . După privirea vinovată a fetiţei, Năsuc şi-a dat seama că ceva era în neregulă .
- Hei fetiţo , e casa ta asta ?
- Ca m.m. vrei mă bursuc prost, taci în g.m. şi mişcă-ţi curu în pădure .
- A ... da ? Bine ... ; Alo : 112? Da doamnă aveţi o intrare prin efracţie la vila Frunzăreanu, e o curvă acolo care scuipă în lasagna oamenilor ! ; Hehehehehe .

Năsuc s-a ascuns după un tufiş şi a folosit ultimele baterii ale camerei filmând cum fetiţa cu suflet de matroană şi-o lua pe cocoasă de la mascaţi , primind cadou 5 ani de studii la Jilava.

Năsuc al nostru şi-a continuat călătoria urcând în vârful muntelui ... era un frig de crăpau pietrele, Năsuc nu se simţea prea bine, nu scapa de constipatie neam . La un moment dat a văzut o lumină în depărtare ... a fugit către ea ... parcă simţea deja căldura unui foc liniştitor ... s-a apropiat de intrarea în peşteră şi a văzut sursa luminiţei . Un bou se juca cu laserul pe nişte desene aiurea, cu mamuţi şi tot felul de prostii insignifiante, zgâriate pe pereţii peşterii.
- De ce eşti prost mă , eu chiar credeam că ai şi tu un foc aici să mă încălzesc ... pfff ; Cum te cheamă ?
- Tristan .
- Ce-i cu barba aia pe tine, zici că ai stat 7 ani în Tibet :)) .

I se făcu milă lui Năsuc de urâtul din peşteră şi îi dărui o prăjitură . Tristan văzând sufletul mare al bursucului îi dărui în schimb un blowjob, pentru noroc. Cei doi s-au deconectat usor, nimeni nu vroia sa iasa din povestea asta cu fracturi, şi au plecat pe drumuri diferite.


Fiţi pe fază pentru noi aventuri ale lui Năsuc .... în curând la Telenciclopedia .