"Break on through to the other side", mai bine nu . Nu stii daca o sa-ti placa ce gasesti acolo . Dupa o multime de lupte cu propria personalitate, pentru a te integra intr-un cerc, intr-un anturaj, mai ales in timpul liceului, cand iti schimbai "modul de gandire" de la o discutie la alta doar pt a multumi pe acel cineva cu raspunsurile tale, .... realizezi ca nu te mai cunosti.
Te trezesti intr-un moment reactionand intr-un mod in care nu te-ai fi gandit niciodata ca ai face-o. Incepi sa-ti pui intrebari, raspunsurile vin tot mai greu si nu mai stii ce ai decis, cand ai decis, de ce ai decis ???
Incepi sa te "razboiesti" cu reactiile tale si intr-un final ajungi sa te cunosti. Din pacate, ceilalti nu te cunosc cu adevarat si vor privi uimiti "miscarile" tale. Te placeau mai mult inainte sa le arati adevarata ta "fata" si totul se duce de rapa.
Poti spune "fuck the world" si iti muti gandirile in alt "cort" sperand ca aici nu te vor mai manca furnicile. Tot degeaba, te scarpini pana ai o cadere nervoasa si atunci o iei de la capat, te rostogolesti de 3 ori si te transformi in ce vor ei sa vada .
Totul e ok in afara de momentele in care esti singur, te uiti in oglinda si iti pui intrebari la care nu stii raspunsul .
Omul e adaptabil, nu conteaza mediul, el se va integra, cumva. Ce ma framanta pe mine este ca nu stii cum afecteaza "adaptabilitatea" respectiva persoana, oare mai iese intreg din constantele schimbari de atitudine, expresii, cuvinte si chiloti?
Inneaca Terra in Atlantic si peste 20 de ani iti garantez ca o sa se nasca primul copil cu branhii.
Arunca un copil intr-un cerc de "weed smokers" si incearca sa ghicesti ce se va intampla ;) .
E inevitabila schimbarea, trebuie doar sa nu uiti de la ce ai pornit si mai important unde speri sa ajungi.
"Use the force Luke!" altfel te vei trezi "into the dark side" si de acolo nu prea se iese usor . In fiecare dintre noi exista un idiot care abia asteapta sa iasa la lumina brichetei.
Singurii oameni care se pare ca sunt imuni la prostie sunt cei care au avut initiativa si si-au transformat creierul in inchisori pentru violatori, bolnavi psihic, dobitoci, criminali s.a.m.d.
Toti avem o parte "bolnava" pe care ori nu o cunoastem inca, ori am ales sa o ignoram.
Sa nu te puna naiba sa uiti in vreo seara usa de la carcera descuiata, pt ca n-am chef sa te vad la Stirile de la ora 5 .
4 comentarii:
Ideal este sa-i faci pe cei de langa tine sa creada ca asa cum esti tu, este perfect... sa fie multumiti de tine.... nu sa te schibi u pentru ei.
Stii cum e , mai ales cum era in liceu, scoala generala, pt ca acum nu prea mai tine faza, oricum faceai, nimeni nu iti stia adevarata personalitate, pana te hotarai tu sa o arati cuiva.
De la maturizare nimeni nu cred ca se schimba pt altcineva decat din motive "ascunse" :)
Clar, daca te schimbi la maturitate esti "dubios" :)) Eu sunt dubioasa, haha!
am încercat vreo 3 ani de zile, înainte să îl cunosc pe Adi, să îmi suprim adevărata personalitate, pentru că persoana cu care eram era foarte sensibilă la glumele şi ironiile mele. S-a scontat cu o frustrare big time din partea mea, şi cu certuri radicale. Poate că eu nu-mi ştiu personalitatea, sau nu o conştientizez, însă ea este acolo, bine ancorată în alea 21 de grame. Şi dacă încerci să o ascunzi, va răbufni de 4 ori amplificată, ori 10 la puterea n, integrală de f(x) :) Nu vă faceţi griji, la pensie o să aveţi timp să daţi rewind şi să aflaţi cine sunteţi. Dar, surpriză... ceilalţi deja ştiu.
Trimiteți un comentariu