The wedding !

Iată că a venit şi timpul articolului cu nunta :D , nu de alta dar abia acum am primit pozele.
După cum s-a văzut în filmuleţele postate de Rox, personajele principale respectiv Ginerica şi Mireasa am fost eu şi Sabina :D .
Momentan nu am cum să postez filmuleţul cu striptease-ul dar sper să vă mulţumiţi cu niscaiva poze :) .

BONUS CIORBA DE POTROACE:

Horny Motherf*****s

S-a ales praful de respect, ruşine şi timiditate ... pe vremea mea măi taică aveam mai mult bun simţ, cel puţin aşteptam să se întunece afară, apoi ne călăream pe bănci prin parc.
Nowadays ... pfff , nu mai contează dacă o femeie şi-a scos copii la plimbare, o mamaie îşi relaxează oscioarele sau muncitorii îşi plimbă buldozerele pe spaţiul verde ... tot ce contează e frecuşul blug/blug ;) .

Într-o zi când am zburat din salcie, având un pic de timp liber, am dat o fugă până în parcul de lângă gară (nu ştiu cum îi zice) să trag neşte poze. Personajele noastre erau pe o băncuţă, lângă încă un cuplu cu o medie de vârstă de 14 ani şi o femeie care era cu progeniturile la aer, îmbârligându-se ca nişte viermişori în sezonul împerecherii. De menţionat că era ora 16:15 într-o zi călduroasă şi însorită cum numai în Constanţa poate fi.
Le-am făcut 2 poze pe şestanche aşea şi am fugit la treaba mea, după 30 de min erau tot acolo, cu poziţiile schimbate dar încercând lucruri/poziţii noi, sărutându-se de parcă ar fi venit apocalipsa şi ar fi vrut să rămână aşa în eternitate.

M-am gândit la 2 motivaţii pe care le-ar fi putut avea cei doi guguştiuci : 1. dorinţa era prea de nestăvilit; 2. băiatul vroia să-i arate amicului de pe banca alăturată că gagica lui “puts out” mai repede decât a lui.

Donkey Photo Shoot

Vineri am dat iarăşi o fugă până la Sfinţeşti, dacă mai ţineţi minte era locul acela unde se sfârşeşte Internetul :P, dar am avut surpriză plăcută : şoseaua era asfaltată :D . În Buzescu s-au mai ridicat vreo 5 căsoaie, iar bunicii au achiziţionat un magăruş nou.
Habar n-am cum îl cheamă dar mi-a plăcut pentru că îi plăcea să fie fotografiat :D

BONUS :

Vulcanii Noroiosi

Am dat o fugă pe la Vulcanii Noroioşi în concediul ăsta ... so here you go :

PS: La ce vă duce gândul când vă uitaţi la ultima poză???

Bad Landing

Ce se întâmplă în momentul în care nu funcţionează trenul de aterizare al unui pescăruş?

PS: Stiu ca am fost un pic sadic, dar nu m-am putut abţine, in primul rand sa fac poza .. pentru ca era acolo si in al doilea rand sa postez pe blog pentru a fi al doilea din grup care postează animale moarte :P

Concediu

Pozele mele preferate din concediul de anul ăsta, sau cel puţin câteva dintre ele :D :

PS: Nu le-am mai prelucrat pentru că am vrut să pară mai naturale :)

Dupa concediu

Înapoi la muncă, cu un alt statut şi anume de bărbat însurat :D, cu verigheta la deget, după o petrecere lungă (inclusiv after party = ciorba de potroace), un concediu minunat (cam obositor) în care mi-am îmbogăţit galeria de poze cu alte peisaje mirifice din Romanica şi în care mi-am dat seama că Transilvania e ocupată de extratereştrii care încă nu au învăţat limba română, iar dacă o ştiu deja nu vor ca noi să aflăm ;) .
Da ... am trecut prin Târgul Mureş, Lacul Roşu, Covasna ... şi m-am simţit ca într-o altă ţară, pentru că nu înţelegeam nimic din ce vorbeau oamenii ăia.
Cum schimbătorul meu de viteze vor ei să atragă turişti în momentul în care peste tot scrie “PANZIO” în loc de Pensiune ? Noroc că am fost mai “perspicac” pt. că altfel dormeam în maşină :P.
La început am fost cu toţii un pic indignaţi de faptul că trebuia să intuim ce vorbesc respectivele persoane, cu cetăţenie română dacă îmi permiteţi să adaug, în ţara noastră!
La început m-am gândit să vorbesc în engleză la recepţie în speranţa că vom primi camerele cerute, dar până la urmă i-am spus Sabinei să pună făţuca de pisicuţă (vezi Shreck II ) şi am băgat-o la înaintare ;) .
O discuţie de la recepţia unei pensiuni din Lacul Roşu a decurs ceva de genul :

- Bună ziua, aici este recepţia?
- ........(pauză 20 sec) Da.
- Am dori şi noi 2 camere dacă aveţi libere?
- ........... (pauză 30 sec) Câte persoane ?
- 4 !?
- .......................(pauză 30 sec) Avem, 50 de lei de persoană.
- Ok, putem să vedem camerele?
- ..................(pauză 20 sec) – privire nelămurită, revoltată şi respingătoare în acelaşi timp - ..........(încă o pauză de 20 sec) Păi urcaţi sus (citat) .
- Mulţumesc, dar unde sus? La etaj aici?
- .................(pauză 45 sec) Urcaţi la pensiune!
- Păi cum ajung la pensiune?
- ...................................................(pauză interminabilă) !!!
- Ok (fu**-** ***** mămii voastre de ***** ) .

Am avut noroc cu un poliţist care, după ce ne-a oferit camere la socrul lui prin Ghiorgheni (business before everything) pe care le-am refuzat politicos, ne-a îndrumat spre pensiunea/panzio din vârful dealului, o pensiune foarte frumos amenajată şi poziţionată corespunzător deasupra lacului cu o vedere minunată.
Aşa că am fost foarte mulţumiţi de condiţiile de acolo lăsând la o parte faptul că restaurantul de jos nu avea bucătar, ne-am trezit cu uşile de la hol încuiate la 23:00 şi să nu uităm recepţionera mult prea “amabilă” şi “sociabilă”.

Mai pe scurt, deşi am fost prin Transilvania, ne-am simţit ca şi când am fi făcut o călătorie până în Ungaria .

Dar…. a trecut şi asta, m-am întors la muncă şi am revenit în stadiul de frunzuliţă de pe crenguţa salciei. Totul e la fel aici, în afara unor mici schimbări care din fericire num mă afectează :D .
PS : Sper să prind singurul computer care are Internet de aici cât mai repede pentru a putea posta articolul, până atunci stau un pic la coadă şi vă fac cu mâna din copac :D

PS 2 : O să urmeze şi poze de la nuntă şi din concediu, dar trebuie să treacă printr-un scurt proces de prelucrare, pentru a scăpa de criticile lui Adi şi ale Roxanei :D :P .

Cuteness all around

La cerere, iată câteva poze cu personaje drăgălaşe, asta ca să uitaţi un pic de ţăranii cre îşi violează bunicile, ciobanii care îşi înjunghie fraţii la beţie pentru a avea pentru ce bea a doua zi şi de frustraţii care încurcă sensul opus cu o a 3-a bandă de circulaţie ;) .

Somnic de frumuseţe

Rastafarray

Luke şi Bondarul

Kama Sutra de la o vârstă fragedă

Sleepy time is here

Băbuţe pe bancă spărgând seminţe

Doggy in the shade

Cu marketingul la pământ!

Check out the smile on this guy ! Nice right? Who the fuck was the "brainiac" that came up with this advertising idea? Did that genius really think he would sell more sausages if he planted that scary ass horror movie creature next to the restaurant? Are there such idiots in the world?

Well ... right now I'm trying to think that maybe the guy who chose that deer was thinking about attracting a more selective type of clients, maybe he just wants middle aged people or teenagers to buy his shitty food. Maybe he thought that people too young or too old might not survive a lunch at his restaurant so he decided to scare the shit out of them ;)

Anyway, if you look closely you'll find the ugliest animal you ever saw in a lawn.

I decided not to tell you the name of the restaurant, 'cause I don't want people thinking I'm paid to do some kind of bad advertising, all I can tell you is that it's in Constanta, at "Casa de Cultura".

PS: Mi-a crăpat ecranul telefonului când am făcut poza, aşa că sper să nu mă învinovăţiţi când o sa vă crape ochelarii de la hidoşenia din poza de mai sus :P ... Consider yourselves warned :D

Unde nu exista inteligenta, exista gunoi!

Fiind obişnuit să arunc pachetul de ţigări pe geam fără să mă intereseze în mutra cui aterizează se poate spune că nu am fost prea şocat de priveliştea de mai sus, însă având în vedere că poza a fost făcută în faţa Palatului Parlamentului, să zicem că nu mă aşteptam.
Mă întreb dacă respectiva grămăjoară e adunată din buzunarele parlamentarilor sau ale vizitatorilor, oricum ar fi, ajută un pic la aducerea acelui “je ne sais quoi” clădirii.
Probabil e o problemă de PR, sau poate e o strategie de atragere a milei, mai ştii, poate vede lumea gunoiul şi se gândeşte : “Săracii, nu au bani să plătească o maşină să le ridice gunoiul”.
Oricum ar fi, ideea care s-a tipărit în mintea mea nu diferă prea mult de aşteptările pe care le aveam : Dacă tot se pişă pe noi şi pe ţara asta, de ce i-ar interesa de gunoiul strâns lângă parcarea care le protejează mertz-urile, bmw-anele şi rover-urile?

Miss me?

Printre gunoaie, pădurari frustraţi şi corupţie mai apare şi Luke din când în când să ne trântească o limbuţă pe monitor, ştiu că i-aţi simţit lipsa, mai ales nasucului irezistibil pe care-l posedă :).
Între timp şi-a perfecţionat arta de a da noroc, hi 5-ul şi aportul, pe lângă back-flip, bunjee jumping şi mersul cu rolele, pe care le ştia deja.
În poza respectivă tocmai discutam subiectul sfârşitului Pământului ce se presupune a veni în 2012, iar când l-am întrebat dacă îşi face griji în privinţa asta mi-a arătat ce “panic room” şi-a construit în spatele casei. În cazul în care vă interesează, 150.000 euro vă costă 50 de ani în siguranţă şi protecţie oferită de Luke, dar există o condiţie... în cei 50 de ani nu aveţi voie să vă plângeţi de păr şi bale pe haine ;).

Întoarcerea fiului risipitor !

În speranţa că de acum sunt “back in business” pentru cel puţin un an, vă pot spune că revin pe blog în ritm de fanfară şi pe un covor roşu, dar putin decolorat din cauza soarelui.
Am lipsit ceva timp, mi s-au întamplat câteva lucruri, unele demne de a fi povestite, altele menite a fi uitate sau puse deoparte.
Mi-a fost dor de “blogging”, de tastat altceva decat cifre şi de intins gânduri pe un format A4.
Din păcate nu am încă net acasă, dar mi-am tras o pilă la muncă şi o să încerc să public măcar un articol pe zi folosind pila respectivă .

So... ce s-a mai întâmplat în timpul absenţei? Păi m-am acomodat cât de cât la noul loc de muncă (deşi salcia e în renovare, atmosfera e cât se poate de plăcută şi încă sunt în stadiul în care mă urc în maşină dimineaţa şi mă duc cu plăcere la muncă).
Acolo, toată lumea e stresată, toţi pădurarii caută sinonime cuvintelor deja prea bine folosite, doar pentru a simţi că au încă autoritate şi pot pune beţe în roatele mult prea rulate ale vrăbiuţelor ce se consumă prea mult pentru o cauză de mult pierdută.
Am observat că în momentul în care o problemă depăşeşte capacitatea de înţelegere a vreunui pădurar, înseamnă că e greşită şi trebuie reformulată, reconspectată, reanalizată.
Nu cred că e o problemă ce se limiteaza la salcia mea, ci în general pădurarii din Romanica tind să “rejecteze” (un cuvânt care mi-a produs milioane de nervi, fiind rostit de 14 ori în fiecare zi de către o “profesoară” capabilă de a duce un curs la bun sfârşit) tot ceea ce nu înţeleg, orice e prea nou pentru pânzele de păianjen din creierul lor şi orice tinde să fie formulat într-un mod mai eficient decât ar fi fost, ieşind din mintea mumificată a unor persoane mult prea calificate pentru înţelegerea noastră.

O să încerc să nu mă plâng prea mult în privinţa pădurarilor ce ne conduc livezile, pentru că aş repeta chestii care ne frământă de prea mult timp şi care nu se vor schimba în curând.

Dacă mă întrebaţi de sănătate, vă voi răspunde cu un “bine” sincer şi la obiect, lăsând la o parte o mică febră musculară şi o răceală care nu vrea să mă lase singur de ceva timp încoace.

De plimbat m-am plimbat un pic şi voi argumenta cu nişte poze în articolele ce vor urma.
Cu riscul de a mă transforma într-un blogger supărat pe sistem şi dornic de rebeliune, o să revin la subiectul asupririi tiranilor ce ocupă funcţiile de pădurari în ţărişoara noastră, dar poate mai târziu.

Pe moment “it’s good to be back” şi abia aştept să reintru în pâinea proaspăt scoasă din cuptorul ce se numeşte Internet :P