Înapoi la muncă, cu un alt statut şi anume de bărbat însurat :D, cu verigheta la deget, după o petrecere lungă (inclusiv after party = ciorba de potroace), un concediu minunat (cam obositor) în care mi-am îmbogăţit galeria de poze cu alte peisaje mirifice din Romanica şi în care mi-am dat seama că Transilvania e ocupată de extratereştrii care încă nu au învăţat limba română, iar dacă o ştiu deja nu vor ca noi să aflăm ;) .
Da ... am trecut prin Târgul Mureş, Lacul Roşu, Covasna ... şi m-am simţit ca într-o altă ţară, pentru că nu înţelegeam nimic din ce vorbeau oamenii ăia.
Cum schimbătorul meu de viteze vor ei să atragă turişti în momentul în care peste tot scrie “PANZIO” în loc de Pensiune ? Noroc că am fost mai “perspicac” pt. că altfel dormeam în maşină :P.
La început am fost cu toţii un pic indignaţi de faptul că trebuia să intuim ce vorbesc respectivele persoane, cu cetăţenie română dacă îmi permiteţi să adaug, în ţara noastră!
La început m-am gândit să vorbesc în engleză la recepţie în speranţa că vom primi camerele cerute, dar până la urmă i-am spus Sabinei să pună făţuca de pisicuţă (vezi Shreck II ) şi am băgat-o la înaintare ;) .
O discuţie de la recepţia unei pensiuni din Lacul Roşu a decurs ceva de genul :
- Bună ziua, aici este recepţia?
- ........(pauză 20 sec) Da.
- Am dori şi noi 2 camere dacă aveţi libere?
- ........... (pauză 30 sec) Câte persoane ?
- 4 !?
- .......................(pauză 30 sec) Avem, 50 de lei de persoană.
- Ok, putem să vedem camerele?
- ..................(pauză 20 sec) – privire nelămurită, revoltată şi respingătoare în acelaşi timp - ..........(încă o pauză de 20 sec) Păi urcaţi sus (citat) .
- Mulţumesc, dar unde sus? La etaj aici?
- .................(pauză 45 sec) Urcaţi la pensiune!
- Păi cum ajung la pensiune?
- ...................................................(pauză interminabilă) !!!
- Ok (fu**-** ***** mămii voastre de ***** ) .
Am avut noroc cu un poliţist care, după ce ne-a oferit camere la socrul lui prin Ghiorgheni (business before everything) pe care le-am refuzat politicos, ne-a îndrumat spre pensiunea/panzio din vârful dealului, o pensiune foarte frumos amenajată şi poziţionată corespunzător deasupra lacului cu o vedere minunată.
Aşa că am fost foarte mulţumiţi de condiţiile de acolo lăsând la o parte faptul că restaurantul de jos nu avea bucătar, ne-am trezit cu uşile de la hol încuiate la 23:00 şi să nu uităm recepţionera mult prea “amabilă” şi “sociabilă”.
Mai pe scurt, deşi am fost prin Transilvania, ne-am simţit ca şi când am fi făcut o călătorie până în Ungaria .
Dar…. a trecut şi asta, m-am întors la muncă şi am revenit în stadiul de frunzuliţă de pe crenguţa salciei. Totul e la fel aici, în afara unor mici schimbări care din fericire num mă afectează :D .
PS : Sper să prind singurul computer care are Internet de aici cât mai repede pentru a putea posta articolul, până atunci stau un pic la coadă şi vă fac cu mâna din copac :D
PS 2 : O să urmeze şi poze de la nuntă şi din concediu, dar trebuie să treacă printr-un scurt proces de prelucrare, pentru a scăpa de criticile lui Adi şi ale Roxanei :D :P .
Da ... am trecut prin Târgul Mureş, Lacul Roşu, Covasna ... şi m-am simţit ca într-o altă ţară, pentru că nu înţelegeam nimic din ce vorbeau oamenii ăia.
Cum schimbătorul meu de viteze vor ei să atragă turişti în momentul în care peste tot scrie “PANZIO” în loc de Pensiune ? Noroc că am fost mai “perspicac” pt. că altfel dormeam în maşină :P.
La început am fost cu toţii un pic indignaţi de faptul că trebuia să intuim ce vorbesc respectivele persoane, cu cetăţenie română dacă îmi permiteţi să adaug, în ţara noastră!
La început m-am gândit să vorbesc în engleză la recepţie în speranţa că vom primi camerele cerute, dar până la urmă i-am spus Sabinei să pună făţuca de pisicuţă (vezi Shreck II ) şi am băgat-o la înaintare ;) .
O discuţie de la recepţia unei pensiuni din Lacul Roşu a decurs ceva de genul :
- Bună ziua, aici este recepţia?
- ........(pauză 20 sec) Da.
- Am dori şi noi 2 camere dacă aveţi libere?
- ........... (pauză 30 sec) Câte persoane ?
- 4 !?
- .......................(pauză 30 sec) Avem, 50 de lei de persoană.
- Ok, putem să vedem camerele?
- ..................(pauză 20 sec) – privire nelămurită, revoltată şi respingătoare în acelaşi timp - ..........(încă o pauză de 20 sec) Păi urcaţi sus (citat) .
- Mulţumesc, dar unde sus? La etaj aici?
- .................(pauză 45 sec) Urcaţi la pensiune!
- Păi cum ajung la pensiune?
- ...................................................(pauză interminabilă) !!!
- Ok (fu**-** ***** mămii voastre de ***** ) .
Am avut noroc cu un poliţist care, după ce ne-a oferit camere la socrul lui prin Ghiorgheni (business before everything) pe care le-am refuzat politicos, ne-a îndrumat spre pensiunea/panzio din vârful dealului, o pensiune foarte frumos amenajată şi poziţionată corespunzător deasupra lacului cu o vedere minunată.
Aşa că am fost foarte mulţumiţi de condiţiile de acolo lăsând la o parte faptul că restaurantul de jos nu avea bucătar, ne-am trezit cu uşile de la hol încuiate la 23:00 şi să nu uităm recepţionera mult prea “amabilă” şi “sociabilă”.
Mai pe scurt, deşi am fost prin Transilvania, ne-am simţit ca şi când am fi făcut o călătorie până în Ungaria .
Dar…. a trecut şi asta, m-am întors la muncă şi am revenit în stadiul de frunzuliţă de pe crenguţa salciei. Totul e la fel aici, în afara unor mici schimbări care din fericire num mă afectează :D .
PS : Sper să prind singurul computer care are Internet de aici cât mai repede pentru a putea posta articolul, până atunci stau un pic la coadă şi vă fac cu mâna din copac :D
PS 2 : O să urmeze şi poze de la nuntă şi din concediu, dar trebuie să treacă printr-un scurt proces de prelucrare, pentru a scăpa de criticile lui Adi şi ale Roxanei :D :P .
5 comentarii:
da.. eu am păţit-o înainte de '89 cu ai mei, când ne-a lăsat credincioasa dacie, căci i se spărsese blocul motor taman în Miercurea Ciuc, şi nu au vrut de nici o culoare să ne ajute, pentru că eram vorbitori de limba română, însă am constatat cu o uimire fericită că înţeleg al dracu de bine înjurăturile româneşti.
apropo de asta... trebuia să le spui bancul cu ungurii şi Funar. Cică se întâlneşte consiliul judeţean de la Cluj în şedinţă să discute problema ungurilor. Şi unul zice:
Eu propun să punem statuia lui Mihai Viteazu cu faţa spre Ungaria, arâtând cu sabia ameninţător şi cu un ungur mort în cealaltă mână.
La care Funar:
Eu am o sugestie: să schimbăm ungurul în fiecare zi.
Nu am nimic cu ungurii în general. Am doar cu persoanele răuvoitoare şi nesimţite. Că s-a nimerit să fie unguri din Transilvania este aceeaşi coincidenţă cu românii din Italia care ne-au făcut de toată jena. Pis!
I had no idea: Felicitari! Casa de piatra si tot ce se mai ureaza :)
Glory : Thanx :D, sa speram ca o sa fie un apartament de la nenea Mazare :)
Roz : Misto bancul :))) , nu-l stiam :D
Ai dreptate, dar parca prea se uitau stramb la noi, cam toti asa :).
Desigur, cauta-ne acum nod in papura. :))))
In alta dezordine de idei, casa de piatra, alea alea. :)
Trimiteți un comentariu