Treaba e serioasă în salcie băieţi, deja bârfa e la ordinea zilei, toată lumea are urme de dinţi pe poponeaţă. Nu contează cine, de treabă sau nu, cu bun simţ sau nesimţit ... cert este că nu există mod de a eschiva bârfa.
Se pare că unii oameni, în principal cei care au uitat să traiască şi pentru ei, nu ştiu altceva decât să comenteze vieţile celor din jur. În funcţie de cât de strâmb calcă persoanele din apropiere se schimbă şi zâmbetul de pe buzele "mâncăcioşilor".
Cea mai insuportabilă chestie este că e imposibil să nu te gândeşti oare ce se vorbeşte despre tin în momentul în care ieşi din birou ;).
Lăsând bârfa la o parte, în personalităţile acelor persoane se mai încadrează şi lenea, indiferenţa şi prostia. Un cocktail de calităţi pe care ar trebui să le aibă orice angajat din Romanica, don't you think ?
Acum ... majoritatea îşi revin în cazul unor bonusuri, prime sau măriri de salariu ... dar există un procent care bineînţeles îndeplineşte criteriile menţionate mai sus şi care se dovedeşte imun la "motivaţii", adică nu contează cum e răsplătit ... pur şi simplu trage un pârţ şi îşi vede de bârfa lui.
Asta nu ar trebui să fie o problemă, în cazul în care nu ai o conştiinţă, dar se mai întâmplă cazuri în care şeful direct să fie un om muncitor, înţelegător şi de gaşcă, care nu ar merita să i se spargă oale în cap din cauza unor netrebnici. În momentul în care eşti ajutat, învăţat şi respectat nu ar trebui să-ţi baţi joc de respectiva persoană.
Deja am clădit o nouă categorie de persoane şi cred că o denumire potrivită ar fi căpuşe.
Lăsând la o parte căpuşele, cred că există o mare problemă în ţărişoara noastră mândră în privinţa motivaţiilor. Încă mai există persoane care au impresia că a munci pentru un salariu de rahat e mulţumitor şi că angajaţii trebuie să-şi facă treaba în orice condiţii, cirscumstanţe şi stare financiară.
Tinerii tind spre firme multi-naţionale, în special cele cu management străin, dar ce se întâmplă cu cei care rămân în afara bărcii? Se duc la joburi de rahat, într-un mediu de rahat şi încearcă să supravieţuiască.
Ne îndreptăm spre locuri mai însorite, dar până ajungem acolo mai avem material de blogăreală, aşa că profitaţi cât mai puteţi şi postaţi cât mai multe articole în care vă plângeţi de copacul în care petreceţi 8 ore pe zi.
